GEOMORFOLOGIE APLICATĂ
Geomorfologia aplicată se impune ca una din principalele arii tematice în geomorfologia contemporană, rolul ei fiind accentuat de evoluția societății omenești și de cerințele pragmatice ale acesteia în ceea ce privește utilizarea superioară a reliefului.
Direcția de cercetare geomorfologie aplicată își propune să dezvolte metodologii și abordări aplicative, care să sprijine cercetătorii și practicienii în fundamentarea celor mai bune soluții legate de relief și relația acestuia cu societatea omenească. Se vizează teme legate de dinamica albiilor și a versanților, relieful ca suport al activităților umane (inclusiv turistice), raportul dintre relief și amenajările antropice (căi de comunicație, pârtii de ski etc.), studiul patrimoniului geomorfologic, rolul reliefului în organizarea, planificarea și amenajarea spațiului montan.
Cadre didactice: Prof.univ.dr. habil. Laura Comănescu, Prof.univ.dr. habil. Alexandru Nedelea, prof.univ. Florina Grecu
MECANISME DE REGLAJ GEOMORFOLOGIC ȘI RELAȚIA HAZARD – VULNERABILITATE – RISC ÎN GEOMORFOLOGIE
Geomorfologia dinamica focusata pe identificarea traiectoriilor evolutive legice albie-versant, guvernate de mecanismele de răspuns fluvial la schimbări climatice și condiționări tectonice, în relație cu presiunea antropică, revine ca preocupare majora pe plan mondial după 1990, dar mai ales in ultimii ani, ca urmare a creșterii frecvenței dezastrelor geomorfologice. O subdirecție nouă de cercetare în acest context este teoria haosului aplicată în geomorfologie, și ca urmare a dezvoltării tehnicilor InSAR. Caracterul interdisciplinar tot mai pronunțat în cercetarea geomorfologică este reflectat în lanțul analitic Hazard – Vulnerabilitate – Risc, care presupune și abordarea relației de pericol perceput si reglaj adaptativ la nivelul componentei umane, pe baza analizelor de vulnerabilitate socio-economică, psihologică, de mediu etc.
Cadre didactice: Prof.univ.dr. Iuliana Armaș
METEOROLOGIE ȘI CLIMATOLOGIE
Această vastă şi fascinantă arie ştiinţifică oferă o gamă variată de teme exploratorii şi direcţii aplicative de cercetare atât a celei mai dinamice componente ale mediului natural – atmosfera , cât şi a expresiei sale spaţiale cele mai evidente pe termen lung – clima terestră, la diferite scări (globală, regională, locală). Astfel, procesele şi fenomenele atmosferice şi climatice pot fi abordate din perspective diferite, în funcţie de cerinţele prioritare de acţiune prevăzute / incluse în diferite strategii internaţionale şi / sau naţionale în domeniu, de necesităţile concrete de analiză aplicativă impuse de anumite contexte stringente de ordin ştiinţific, operaţional, tehnic, precum şi de înclinaţiile şi aptitudinile specifice de cercetare ale doctoranzilor. În ansamblu, tematica cercetărilor doctorale vizează în special analiza cauzelor şi mecanismelor generice ale diverselor fenomene meteorologice şi climatice de risc pe baza datelor meteorologice provenite din observaţii instrumentale directe şi arhive climatologice, evaluarea diverselor contexte sinoptice, dinamice, fizico-geografice etc. în care acestea se pot produce cu anumite grade de probabilitate, inclusiv prin studii reprezentative de caz susţinute de diverse mijloace moderne de monitorizare (hărţi sinoptice, diagrame aerologice, imagini radar, imagini satelitare etc.), parametrizarea intensităţii şi frecvenţei fenomenelor respective prin mijloace specifice de analiză cantitativă, spaţializarea fenomenelor cercetate cu ajutorul tehnicilor GIS şi, nu în ultimul rând, evaluarea impactului pe care fenomenele studiate îl pot avea asupra celorlalte componente ale mediului natural, asupra sănătăţii umane şi diverselor tipuri de activităţi antropice. Cazuistica bogată la orice scară de reprezentare a fenomenelor, complementaritatea mijloacelor şi metodelor ştiinţifice moderne de analiză şi disponibilitatea unor largi baze de date digitalizate permit realizarea unor cercetări valoroase şi consistente, care se pot constitui în importante repere de afirmare în domeniu.
Prof. univ. dr. IONAC NICOLETA
RESURSELE DE APĂ ȘI RISCURI HIDRICE
Direcția de cercetare este orientată asupra dezvoltării cercetării fundamentale şi aplicate privind unităţile acvatice şi riscurile asociate acestora, care să furnizeze produse cu caracter științific și metodologic, utile pentru gestionarea durabilă a resurselor de apă şi managementul riscurilor hidrice.
Cercetările efectuate în cadrul acestei direcții vizează următoarele teme majore:
- abordări hidrogeografice privind resursele de apă şi variabilitatea lor spaţio-temporală la scara bazinelor hidrografice, cu analiza factorilor care determină procesele şi fenomenele hidrologice;
- presiuni antropice asupra unităţilor acvatice şi impactul acestora asupra caracteristicilor cantitative şi calitative ale resurselor de apă, cu identificarea de soluții și recomandări de măsuri de conservare şi protecţie a unităţilor acvatice;
- riscuri induse de apă și managementul lor, care să permită o mai bună cunoaştere a hazardurilor hidrice şi a vulnerabilităţii societăţii la acestea și să furnizeze informații de interes, la nivel local şi regional, pentru dezvoltarea/ameliorarea planurilor de management al riscurilor naturale şi strategiilor de dezvoltare teritorială;
- relația apă-societate în contextul schimbărilor de mediu;
- batimetria unităților acvatice, cu analiza relației acestora cu factori de control naturali și antropici.
Cadre didactice: Prof. univ. dr. Liliana Zaharia, Conf. univ. dr. habil. Daniel Diaconu
ABORDĂRI INTERDISCIPLINARE ÎN GEOGRAFIE FIZICĂ
În cadrul acestei direcţii de cercetare sunt abordate interdisciplinar o serie de teme complexe. Dintre acestea pot fi enumerate:
- analize privind caracteristicile surselor regenerabile şi potenţialul energetic al acestora (Studii şi cercetări privind caracteristicile potenţialului energetic cu posibilitatea conversiei energiei eoliene/valuri/solare etc.);
- analiza şi cercetarea componentelor de mediu printr-o abordare interdisciplinară: Modele cantitative şi calitative privind diverşi parametrii de mediu; Modelarea numerică şi experimentală asupra componentelor sistemelor geografice dinamice (caracteristicile stratului limită atmosferic dinamic şi termic; profiluri de viteză medie şi profiluri de intensitate turbulentă din stratul limită atmosferic etc.);
- analiza şi cercetarea interacţiunilor ocean-atmosferă (câmpul de vânt în stratul limită atmosferic, schimbul de căldură mare-atmosferă, răspunsul climatic la procesele de interacţiune mare-atmosferă etc.).
Cadre didactice: Prof. univ.dr. habil. Georgeta Bandoc
GEOMORFOLOGIE COSTIERĂ, GEOARHEOLOGIE ȘI PALEOMEDII. PROCESE PERIGLACIARE
Geomorfologie costieră se referă la studii focusate pe i) Comportamentul pe termen-lung al costelor prin reconstituirea evoluției țărmurilor și sistemelor deltaice, la scări mari de timp și spațiu; ii) Morfodinamica litorală: Evolutia plajelor, dunelor, barelor submerse sau a insulelor barieră; iii) Interacțiuni fluvio-marine respectiv Morfodinamica și hidrodinamica cuplată a gurilor de vărsare. Ultimele două teme presupun monitorizarea dinamicii formelor de relief în paralel cu estimarea dinamicii și bugetelor sedimentare în relație cu factorii environmentali precum vântul, valurile, curenţii de tărm sau evenimentele extreme de tipul furtunilor costiere și a inundaţiilor înregistrate pe Dunăre.
Geoarheologie și paleomedii reunește i) Studii de geoarheologie care reconstituie evoluția peisajului în zona siturilor arheologice, incluzând impactul pe care îl au schimbările environmentale (din mediile costier și fluvial) în dezvoltarea comunităţilor umane din diferite perioade istorice; ii) Evoluția Holocenă a Luncii Dunării, cu accent pe transformarea acestui spațiu după reconectarea Mării Negre la Marea Mediterană; iii) Istoria glacierii și deglacierii masivelor Făgăraș și Bucegi, pe baza cartării și datării absolute a formelor glaciare, precum și a modelărilor; iv) Rolul jucat de om/istorie asupra evoluției Deltei Dunării.
Procese periglaciare sunt orientate pe: i) evaluarea magnitudinii şi frecvenţei proceselor periglaciare precum dezagregarea pereților stâncoși, creep, permafrost, debris-slows; ii) formarea trenelor şi conurilor de grohotiş sau a gheţarilor de pietre.
Cadre didactice: Prof. univ. dr. habil. Alfred Vespremeanu-Stroe
DIRECȚIA GEOMATICĂ: MODELAREA SPAȚIO-TEMPORALĂ ȘI REPREZENTAREA REALITĂȚII TERENULUI PRIN TELEDETECȚIE, SIG ȘI CARTOGRAFIE DIGITALĂ. METODE, MIJLOACE, ALGORITMI ȘI VALIDARE
Domeniul geomaticii deschide posibilități aproape nelimitate în colectarea și integrarea în formule inovative a informațiilor geospațiale privind realitatea terenului, aplicabile în egală măsură în geografia fizică dar și la interfața naturalului cu socialul în proiecțiile spațio-temporale ale mediului geografic la scară locală, regională sau continentală. Problematica actuală de cercetare este orientată tot mai mult către identificarea unor soluții avansate de modelare a celei mai mari părți a caracteristicilor mediului geografic, prin tehnicile de observarea Pământului, cu valorificarea datelor de la senzorii complementari pasivi sau activi de teledetecție cum ar fi cei din programul ESA Copernicus, după anul 2014, care produc volume mari de date (Big Data) ce pot fi transformate în informații geografice validabile cu date independente din teren și care pot reprezenta baza dezvoltării de aplicații și produse de mare utilitate socială și economică. Direcțiile abordate sunt în principal:
- Dezvoltarea de modele și algoritmi de calibrare, procesare, analiză a datelor de teledetecție optice dar și radar cu aplicații la fenomene naturale și sociale (Data mining).
- Analiza dinamicii mediilor geografice pe baza seriilor de timp de imagini de teledetecție cu accent pe fenomene specifice teritoriului național (ex. defrișări, exploatări de resurse, dinamica orașelor, hazarde și riscuri naturale etc.).
- Exploatarea prin tehnici de fotogrammetrie digitală a imaginilor aeriene de arhivă și integrarea lor în analiza dinamicii elementelor mediului geografic, pe baza evaluării calității datelor rezultate.
- Analiza dinamicii peisajelor geografice prin cartografie digitală integrată cu date cartografice istorice și studiul arhivelor de documente.
- Dezvoltarea de modele SIG cu aplicabilitate practică în vederea soluționării unor probleme actuale cum ar fi amenajarea infrastructurilor de transport, urbanism, gestiunea sistemelor spațiale urbane și rurale etc.
Cadre didactice: Prof.dr. Bogdan-Andrei Mihai